Astazi s-au aratat cu adevarat primele semne de primavara, un vant mai
putin inghetat ne-a falfait mantaile la raportul de dimineata, cerul
parca a fost mai deschis la culoare si din demisolul in care
facem cacaturile de cursuri teoretice, prin fereastra de la nivelul
solului, se vad cateva smocuri de iarba cruda.Dupa pranz ne pregatim de o
sedinta de tragere de noapte si sper sa iau un calificativ ok, altfel
peste 3 saptamani n-o sa primesc permisie si asta ar insemna un dezastru
caci e ziua fetei iubite...
Gandul la drumul catre poligon
inca trezeste fiori in noi si ne sfatuim cum sa ne imbracam sa nu
ajungem leoarca acolo, noaptea inca nu trece de 2-3 grade si nu ne-ar
prii o imbracaminte uda, asa ca majoritatea luam doar camasa pe sub
manta, lasam lopatica si incarcatoarele in rastel, masca de gaze o
scoatem din geanta si ne rugam ca lentu' sa nu observe
toate astea...cativa totusi isi imbraca si vesta si vestonul si pun tot
echipamentul pe ei...batranul ii persifleaza injurandu-i, lingaii din
jurul lui rad manzeste...
Plecam pe la 5 dup-amiaza...pe la
6 fara ceva facem un popas pe sosea, dupa ce ocolim cetatea...langa noi o
alimentara ne face cu ochiul si vreo 4-5 primesc permisiunea sa cumpere
cate ceva dulce...se intorc cu ochii jucandu-le in cap, ciudat de
vesel...alti trei pleaca in magazin, fara sa ceara voie-Plis sta la
taclale cu Torba si nu e atent la ce se intampla...dealtfel nu-s ce
dracu' e cu el azi ca nu a observat cum suntem (ne)echipati, acum e prea
tarziu oricum si nu ne poate duce inapoi...Ceilalti trei se intorc si
ei repede si de sub manta si din geanta mastii de gaze rasar cateva
sticle de bere la litru si vreo doua de lichior de cirese...la fel au
cumparat si primii si un clondir de tarie circula pe sest prin pluton
pana se goleste...cei de la 2 au observat treaba, da' e prea tarziu
pentru ei sa faca aceeasi manevra aducatoarede bucurii, ne punem in
miscare catre podul de peste Mures...n-au decat sa inghita in sec...gatul
ala de lichior ma arde pe mate, insa imi da o stare euforica si ceva
energie...in combinatie cu lipsa de haine si echipament nu simt drumul si
ma bucur de ultimele raze de soare de dupa dealul Mintiei, clipa de
reset efemer...
Duduind in pas de defilare, intram
rosii la fata pe poarta poligonului, ne adunam in careu si ne pregatim
sa ascultam balivernele sefului de pluton care urmeaza sa ne aminteasca
de regulule curului la tragerea de noapte...in timp ce balbaie ceva
acolo, sticlele de bere si lichior circula incet pe la spate, se golesc
si sunt puse la loc in gentile mastilor de gaze...in inserarea ce
coboara cu ceata peste noi, aburii rasuflarilor alcoolizate sunt desi ca
intr-o herghelie de cai, dimineata pe racoare...Ciprian scoate nasul din
regulamentul de infanterie si deodata ne ordona
-Plutoni drepti!
A
venit capitanul Metzler de la comandament, delegat sa supravegheze
tragerea, vorbeste cu locotenentii si inspecteaza cele cinci plutoane
adunate in careu...se plimba usor prin fata si spatele fiecarei grupe
ascultand ce debiteaza sefii de plutoane din cartuliile cu coperti tari
si rosii...Ceva nu-mi miroase a bine,vad ca verifica tinuta si
echipamentul, am belit-o daca ne vede fara tot harnasamentul pe noi...se
apropie de plutonul nostru, da o tura pe la spatele grupei a doua...e
grupa mea si-l vad cum controleaza mastile de gaze...inghet si groaza-mi
creste cand vad cu coada ochiului un gat de sticla iesind din geanta de
la Dola...Metzler se opreste si el siderat si uluit intreaba:
-Ce pizda ma-tii e asta mah?
Ne
controleaza pe toti si aduna un morman de sticle goale infata
careului...toti ceilalti au amutit si se uita la noi dandu-si coate,
aia de la 1 ne arata jumatea lu' 5, ranjind...suntem fututi total in
seara asta!Plis e cu gura cascata si isi da chipiul peste cap, nu-i vine
sa creada ce se intampla...bolboroseste ceva gen ,,ati belit pula,
leilor!,, si pleaca la corpul de garda unde sunt adunati toti lentii si
capitanul...stam cu ochii-npamant, nimeni nu zice nimic, cei de la
plutoanele celelalte ne injura printredinti ca se amana toata tragerea
si deci somn mai putin...regulamentul e clar:bautura in poligonul de
tragere e incalcare de consemn si miroase acomplet mlitar de
judecata...inca nu realizam pe deplin cacatul in care suntem, iar aburii
alcoolului s-au evaporat din noi si am inceput sa dardaim a frig si a
nesiguranta...stam asa fo' trei sferturi de ora si pe poarta
poligonului apare in viteza un ARO din care coboara Lisita...vine direct
catre noi si imparte pumni si picioare unde nimereste...zboara cateva
casti, vreo doi sunt intinsi la pamant de durere...maiorul urla ca
prefera sa ne omoare intai, daca tot il bagam in puscarie...se agita mic,
ca un butoi biped si ne blesteama cu urlete pe noi si pe mamele
noatre...circul tine vreo doua minute si apoi aud ultimul raget:
-Plish!cota 600!dupa care o ia spre corpul de garda.
Cota
600 e un deal la 50 de metri in stanga poligonului, cu o inclinatie de
vreo 70 de grade, data de surparea unei cantitati mari de pamant si
grohotis din cauza infiltratiilor de apa.Si, normal, 600
metri inaltime...Plis ne alearga pana acolo si ne culca in noroiul rece
de la poalele dealului...ne tavaleste bine pana ajungem niste momai pline
de apa si clisa siapoi ne ordona adunarea in varful cotei...nu
intelegem ce vrea, ne uitam uluiti la el, n-avem cum sa urcam e foarte
inclinat si plin de pamant cleios...
-Va omor pe toti, futu-va mortii mamii voastre!Pe cotaadunarea!
Incepem
sa ne taram in sus, urcam vreo 10 metri, cadem unii peste altii,
injuraturile noastre sunt acoperite de racnetele lentului, cred ca se
aude pana in sat...ne bulucim ca berbecii pe panta, agatandu-ne
de radacinile iesite din malul surpat, ne tragem de mantale, ne impingem,
cadem iara in mocirla aia inghetata, icnim tot timpul si suntem leoarca
toti...reusim sa dam de un platou la vreo 50 de metri mai sus si Plis
comanda ,la poalele dealului adunarea!,,...ne aruncam inapoi, alunecand
cu spatele pe namol, cadem de-a bebeleacu, ne lovim de colturi de piatra
si lemne si ajungem insagerati, vreojumate din turma, inapoi langa
lent...
-La loc comanda!
si ne intoarcem pe panta,
scurmam cu ghearele dupa un sprijin, cativa incearca sa stea nemiscati sa
nu fie vazuti de lent prin ceata, Plis ii gineste si urla la ei ca-i
duce direct la BD, ajungem la vreo suta de metri deasupra si ne cheama
inapoi...cativane privim speriati:
-Ba!asta chiar vrea sa ne omoare!
Mai
putin de-un sfert ajungem inapoi si pana vin toti, iar ne taraste prin
baltile de la poale...hainele ni s-au ingreuiat de apa si namol si parca
avem de carat in spate cate doi saci cu ciment...
-Daca nu indepliniti ordinul, puscaria va mananca leilor!La cota 600 adunarea!
Ne
miscam de doua ori mai incet ca acum o juma' de ora, abia putem scoate
bocancii din cleiul namolos, urcam pe genunchi sau pe burta, fiecare
metru e un chin, avem pamant in gura si-n nas, transpiratia se
raceste incet pe noi, ceata s-a risipit un pic, inlocuita de-un vant
inghetat ce ne intra pe la gulerul mantalei...de data asta nu mai apucam
sa urcam decat pana la primul platou si ne cheama indarat...ne ia un
sfert de ora sa ajungem la el si d-abia stam in picioare in fata lui...e
turbat de furie si scuipa printre dinti, trecand prin fata fiecaruia:cu
greu intelegem ce spune, cred ca si-n cur avem pamant, d-apoi in
urechi...luna a urcat ceva mai mult pe cer si e galbena ca untul, ce
gust o avea pe o felie de paine proaspata?E clar ca nu mai gandesc
limpede, sindromul stadionului din Petrosani revine infricosator, timpul
se-ngroasa, e vascos, inot aiurea...
Plis pluseaza cu ceva ce stie ca ne doare rau:
-Leilor, daca nu-mi urcati la 600, va garantez ca nu va mai vedeti casa curand!Sus la cota adunareaaaa!
Timpul
sta in loc, odata cu noi, cazuti pe spate in iarba ingalbenita de imensa
luna plina, acum mult deasupra capetelor, aud pe cativa ca prin vis
cum gem sau tusesc, gheizerele rasuflarilor ce ma inconjoara tasnesc
neregulat si in slow motion catre cerul negru...tot in slow motion se
misca inspre noi si urletul lui Plis de la baza dealului, dar nu are nici
o semnificatie parca, el e leul acum si noi zebrele epuizate, nemiscate,
calme si fara pic de spaima in asteptarea dintilor lui pe beregatile
noastre...trec minute bune, ore parca si doar frigul ne face sa ne
ridicam in coate si sa ne uitam peste buza malului, in jos,
catre locotenentul care acum foloseste turbat fluierul sa ne cheme
inapoi.
-Haideti ba sa coboram, altfel sigur o sa fie mai rau, zice Ciprian.
Urma sa fie si mai rau, doar ca n-o stiam, inca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu