Degetele de la o mana ar fi prea multe pentru a enumera lucuri bune
intamplate, descoperite sau desavarsite in timpul stagiului militar.Si
totusi, poate pentru a stabili o balanta cu cele urate, cateva ieseau
din tipare si prindeau proportii neintalnite inainte de a pasi in acest
sistem semicorectionar ce avea sa ne priveze de normalitate 9 luni de
zile.
Cu unul din ele ne intalnisem, dupa cum spuneam, chiar din
prima seara, cand, turmentati de foame si oboseala, am auzit Europe in
dormitor!
Astfel, durata unui minut primea alta valoare la
safrsitul zilei, in sfertul de ora dintre momentul in care ungurul de la
statia de radioficare dadea drumul benzii de mag si ora
stingerii-21.30...cantece preferate faceau sa curga timpul altfel decat
de-a lungul zilei, usor, in valuri de note rock, din singurul difuzor
atarnat la mijlocul camerei...descopeream astfel toata discografia unor
trupe carora le stiam doar hiturile si cu fiecare seara ma minunam ce
bine suna si celelate piese...fiecare secunda muzicala furata peste
momentul in care lumina se stingea reprezenta un triumf si o placere
nebuna, rugandu-ne de sub asprele paturi albastre sa mai primim inca o
piesa, inca una si inca una...cele 15-20 de minute de muzica buna urmau
sa-si adjudece curand statusul de bucurie marunta, dar necesara si de
multe ori suficienta pentru a spala tot rahatul inghitit peste zi.Ca
un solvent parfumat de vocea lui Joey Tempest, Paul Ciuci sau Klaus
Meine, muzica ce ne-o oferea baiatul de la statie ne curata sufletele
seara si ne pregatea de scufundare in somnul adanc, vascos ca melasa,
drum catre taramul oniric de pe care nu ne-am fi intors zile intregi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu