Nu-s mai mult de 10 ani de cand cluburile isi incepeau programul pe la
21, la 22 erau pe jumate pline, pe la 12 nu aveai loc sa invarti o bere
si ajunsesem(eu si pretenii) sa plecam de-acasa la 1.30 ca sa putem
dansa de la 2 la 5 dimineata, fara sa schimbam caldura prin frecare cu
multimea de oameni care petrecea fericita in locul in care mereu stiai
ce gasesti, cel putin muzical.
Timpurile se schimbara rapid si
intr-un fel parca prea intortocheat, gasindu-ma in postura tampa de a nu
intelege uneori cum merg lucrurile in ograda entertainmentului
Astfel
m-am intrebat ce a fost la inceput, oul sau gaina, noile generatii
ratutite de muzica electro cretina si popcorn romanesc copiat dupa
distrusul american top 40 sau cluburile cu managementul lor orientat
cu orice pret catre stoarcerea oricarui leu din orice buzunar
Am
realizat ca-s prea prost sa inteleg dintr-un foc cauza decaderii
artistice si nici unelte sofisticate nu am sa fac multe cercetari, asa
ca folosind doar ce am in dotare-6 ore pe zi casti pe urechi,
rezidentele din cluburi, contactul zilnic cu oameni de muzica si
eventurile la care particip, incerc sa-mi zugravesc un tablou la care sa
ma uit cand plec d-acasa, tablou care sa ma scuteasca de mirari cand
intru in vreunul din lacasurile inchinate sunetului.
Astfel, doua
elemente mi s-au parut bune de observat in tabloul de care vorbeam mai
sus, clientul si clubul si ambele se inlantuie intr-un cerc vicios la
care sunt tangent fara sa ma prind care din ele da directia.
Ultimii
4 -5 ani petrecuti prin cluburi mi-au aratat un client in jur de 18-22
de ani cu valente de puber rebel si maxim 50ron in buzunar, de cele mai
multe ori lipsit de interes pentru genul muzical si turbat sa se
aglutineze cu multimea, oriunde s-ar gasi ea.
Si prezentarea
orara s-a schimbat, mai exact ajunge in local pe la 12 jumate(eventual
ciupit de-acasa cu visinata de la mam'mare sau bere la pet savurata in
sufragerie cu vecinul clubber), si daca nu exista masa critica de
pasarici sau destui bivoli de care sa se lipeasca cu o citirica, o arde
berleuz maxim o ora si apoi next spot, urmand masculul sau femela alfa
din grup, ca ei stiu unde e lume, de pe FB...
Asa ca locuri cu
muzica decenta, dar cu putini oameni intr-o seara anume, vor fi
schimbate pe altele in care artistii performeaza sunete pentru
decerebrati sau rezidentul invarte topuri pentru taximetristi, important
pentru cel ce face astfel de alegere e sa fie cireada mare, multi
decibeli si selfie-ul reusit si bun de pus a doua zi pe reteaua de
socializare.
Mimetismul de care da dovada specia asta in legatura
cu preferitele muzicale, e incredibil.De la hainele cu care e imbracat
si pana la cunostintele precare despre grupul de rock, sa zicem, de pe
tricoul lui, totul e o duma menita sa ii sporeasca popularitatea in
cercul lui, desi dimineata ar da ultimii bani de taxi sa-i puna dj-ul
,,Mana caii vizitiu,, - de doua ori, daca se poate!
In cazul
cluburilor, ce e infiorator e faptul ca multe(daca nu majoritatea) au
ajuns sa imbrace haina gri a lipsei de identitate, a confuzarii
clientilor cu un pic de creier si a indepartarii celor care inteleg cat
de cat cu ce se mananca muzica.
O sa ajung sa am respect pentru
consencventa cu care cluburile de manele isi tin linia, ca nu am auzit
p-acolo de concerte cu trupe de rock alternativ, dj cu deep-house sau
spectacole de jazz.
In schimb, cluburi cu renume printre
hipsteri, aduc manelisti de pe la noi sau de-afara, mascand tampenia sub
acoperisul schimbarii continue si al multiculturalitatii.
Si
daca astea-s considerate locuri spalate si culte atunci ar trebui sa ma
inchin si sa accept ca alte salase de pierzanie mai putin pe trend au
tot dreptul de a pregati sharoma cu de toate in programul saptamanal
pentru restul boborului
Se ajunge astfel in situatia in care
imaginea unui club pe piata si ceeace se intampla in spatele usilor de
la intrare sfideaza orice logica sau respect fata de actul artisic si in
final, fata de clientul cu o minima educatie.
Si aici nu vorbesc
de cambuze in care intra 40 de oameni(desi multe din alea-s supuse
aceluiasi tratament, dar macar au cel putin o scuza) ci de cluburi
maricele din capitala sau macar cu renume...cu siguranta ca sunt si
altfel de clienti p-acolo, cu ceva mai multa dare de mana, dar fiind
minoritari, ne vom ocupa e ei in alta scriere.
Limita penibilului
e atinsa prin prisma ideii gen dam cu toate sculele sa prindem orice,
de la salaul batran pana la plevusca tanara si momelile din programul
saptamanal intr-un astfel de club se prezinta cam asa:
-dj Pulea& invitatii -techno night
-petrecere salsa
-tribut U2
-stand-up comedy
-concert de jazz(urmat de deep house)
-Romania-Islanda(urmat de top radio zuzu)
-seara de recitat poezie
-inchiriat club pentru botez
-kokartz gratis
-etc
Unde, cand si care din cele doua elemente incepe spirala dezastrului pe piata asta, inca incerc sa-mi lamuresc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu